Străinul

         Şi iar mã aşez lângã prietena mea, cea care îmi este mereu alãturi când mã simt pregãtit sã mai scriu ceva. Ştiu, i-a fost cam dor de mine, nu m-a vãzut de mult timp. Am fost plecat, am fost cu gândul departe, mi-a fost greu sã cobor cu picioarele pe pãmânt şi sã conştientizez anumite lucruri, dar singur cum sunt, mã apuc de lucrul meu preferat, scrisul. Acum o vãd tãcutã, se bucurã cã sunt cu ea. Apropie-te, aşeazã-te pe banca mea. Acum cã sunt aici, avem multe de povestit, multe de discutat, despre ce a fost şi ce o sã fie. O nouã viaţã a început pentru noi, avem multe de trãit, multe zâmbete de oferit, multe discuţii de înfruntat. Asta nu este o problemã. Toate vin şi toate pleacã. Eşti lângã mine sã înveţi, sã trãieşti fiecare clipã, fie ea bunã, fie ea rea. O sã vezi şi singur, prietene, cã timpul nu stã în loc, el fuge şºi nu poţi sã îl întorci din drum oricât ţi-ai dori tu. Sunt cam melancolic acum, un an a trecut pe lângã mine...parcã ieri a început, parcã ieri eram boboc. Tu ştiu cã ai energie, ştiu cã ai lumea în cap, ţi-e greu sã stai pur şi simplu, sã nu faci nimic, vrei sã ieşi, sã cunoşti, sã experimentezi. Nu, nu te opresc. Dimpotrivã prietene, mergi şi nu sta o secundã. Aşa cum timpul nu aşteaptã, aşa nici tu nu sta dupa ceva. Trãieşte momentul ca şi când e ultimul. Dar toate astea, fã-le doar atunci când ai picioarele pe pãmânt. Altfel s-ar putea sã regreţi.


Cu drag,
                         un străin.