În sufletul meu plouă. E plin de miere și trandafiri.
Gândurile aleargă spre un nou soare, un nou ton de roșu, un amalgam de culori.
Am alergat prin noroi, am scăpat un zâmbet pe jos... sper să îl găsească cineva și să mi-l înapoieze.
Un labirint e mintea mea, încerc să scap de această umbră ce mă urmărește non-stop. Vreau să mă așez pe o inimă albastră, acolo e liniște, știu asta.
Echilibrez fărâme de atingeri ca un copil ce își alintă câinele.
Așa e ea, are momente presărate cu umbre, momente presărate cu sclipiri.
