3 AM

duminică, 29 ianuarie 2012

de la prea multe postări "siropoase" să nu inţelegeţi altceva.

!

If you dont mean what you say, then shut up!

I will not wait to love as best as I can. We thought we were young and that there would be time to love well sometime in the future. This is a terrible way to think. It is no way to live, to wait to love.

A view from the afternoon

I like people with depth, I like people with emotion, I like people with a strong mind, an interesting mind, a twisted mind, and also someone that can make me smile.

Dreamer

I love it!

The fear of never falling in love
And the tears after losing the feelings
Of what you thought love was
Like the dirt still up under the rug
(My life be like)

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

- Between You and I

Dacă dragostea nu e un joc, atunci de ce sunt atât de mulţi jucători ?

I Still Miss You

It’s true, we don’t know what we’ve got until its gone, but we don’t know what we’ve been missing until it arrives.

Delicateţea este calitatea cea mai rară a sufletului omenesc.

Dragostea nu pune multe intrebari, deoarece, daca incepem sa gandim, incepe sa ne fie frica. E o frica inexplicabila, nu poate fi exprimata prin cuvinte. De aceea nu intrebi, faci.

duminică, 22 ianuarie 2012

Visând la...

La Singapore s-a deschis primul resort cu 55 de etaje care are în top o piscină uriaşă de mărimea a 3 piscine olimpice.

Vreau, vreau, vrreeeaauu !!

Pentru a-ţi face visele să devină realitate, primul lucru pe care trebuie să îl faci e să te trezeşti.

Şi astfel o nouă zi începe cu o poftă de viaţă încât simţi că ai putea alerga o întreagă viaţă, că nimic nu iţi va strica acest minunat cadou. Nu e uşor însă să-ţi strice cineva ziua, doar cu un simplu răspuns la o banală întrebare. "Ce faci ?spune ea. Nimic, răspunde el. " Aşa, toată ziua îţi pare un an, iar minutele trec de parcă cineva le-ar reţine pentru nu ştiu ce motiv ( o tâmpenie). Ce poţi face în aceste momente? Nimic.Există clipe în viaţă în care te rătăcesti...însa aştepţi să treacă sperând ca ziua de mâine să fie mai bună. Mai apare câte o scânteie, dar totul trece si rămâi decât tu cu tine.Mi-e drag să zbor, mi-e drag să simt bucuria, iubirea, dăruirea, compasiunea. Învăt zi de zi să fiu deschisă chiar dacă pot părea vulnerabilă, să iubesc chiar dacă pot fi ranită, să risc chiar dacă mi-e frica.

Mi-e dor să fiu...

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Soare negru

E târziu şi neuronii mei încă nu au obosit, îşi spune Alex,cel care nu poate dormii de 2 zile şi tot acel Alex care stă ore în şir cu laptopul în braţe .Totul e confuz în mintea lui. Oare când o s-o revadă pe Maria? Lui îi place atât de mult să îmbrăţişeze sau, pur şi simplu, să stea atât de aproape de cineva care îi e drag,în special aproape de ea , încât să îi poată simţi căldura corpului radiind prin haine...Da, iubeşte îmbrăţişările! Maria este fata brunetă, cea cu ochii verzi pe care a cunoscut-o iarna trecută, pe vremea când totul era distrus, când nu mai avea nici o speranţă că va găsii pe cineva, dar ştii cum e, atunci când te aştepţi cel mai puţin, atunci apare cineva din senin şi îţi crează cele mai frumoase clipe( asta în cazul lui Alex). Relaţia celor doi era una minunată,telefoane în fiecare zi, mesaje drăguţe care să o trezească dimineaţa, dar asta până când el a trebuit să plece la facultate...

Telefonul aflat pe marginea noptierei bâzâi din nou pe suprafaţa tare a lemnului, iar în sufletul lui se dădu din nou lupta dacă să răspundă sau să aştepte înregistrarea automată a mesajului vocal. În orice caz, tot avea să-i audă vocea în cele din urmă, deoarece nu se îndoia nici o clipă că ar fi putut fi altcineva cu excepţia ei. Căsuţa vocală era aproape plină acum de mesajele ei înflăcărate, în fiecare dintre ele implorându-l să se întoarcă acasă. Acasă. Lângă ea se simţise cel mai bine, ea era sufletul său pereche, petrecuseră multe zile împreună şi de fiecare dată când îi auzea vocea, simţea că pluteşte. Tânjea după apropierea ei şi căldura nefirească a trupului ei perfect, îi revenea mereu în minte, iar şi iar, amintirea nopţii aceleia când totul o luase razna.
Cuvintele Mariei răsunară melodioase de la capătul celălalt al firului, iar amintirea îl purtă înapoi către dimineaţa zilei aceleia, când totul începuse atât de bine. Se trezise lângă ea, bucurându-se în secret că avusese privilegiul de a o privi-o dormind...
Cred ca trebuie să dorm, s-a făcut cam târziu ... Dumnezeule, e 4:23 !