Tablou fără ramă

          ...Aşa se încheie povestea: cu zâmbetul tău şi cu duranţa unei absenţe. Încă îţi mai aud degetele pe pianul copilăriei mele. Te-am căutat pretutindeni, chiar şi în alte spaţii. Te-am găsit :oriunde aş fi, adorm sub privirile tale. Din cele două jumătăţi ale noastre, au izvorât făgăduieli; împreună, alcătuiam ziua noastră de mâine. De acum, ştiu că visele cele mai nebuneşti se scriu cu cerneala inimii. Eu am trăit acolo unde amintirile se făuresc in doi, la adăpost de priviri străine, în taina unei încrederi unice, peste care continui să domneşti tu. Chiar dacă îmi lipseşti, nu voi mai fi niciodată singur, pentru că, undeva, exişti tu!

                                                                                                 Alex.