Dorinţa de-a atinge inaccesibilul nu implică nici un risc.

             Am un glob de cristal în mâna dreaptă. Văd prin el toate acele persoane care fac promisiuni şi după uită de ele, aceia care nu încearcă să-i ţină lângă ei pe cei apropiaţi, ci să-i îndepărteze şi mai mult. Nu-mi pasă ce crezi tu, şi nici nu o să-mi pese pentru că am observat acel copil care zace în tine, am observat frica ta de ataşare de căldura si îmbrăţişarea celuilalt. Şi până la urmă, trebuie să ai seninătatea de a accepta ce nu poţi schimba, curajul de a schimba ceea ce poţi şi mai ales înţelepciunea de a face diferenţa între cele două.  Ce-ar fi dacă n-aş mai asculta de bunul-simţ şi de logică şi mi-aş apleca urechea măcar o dată, ca să aud acel glas micuţ,care îmi vorbeşte din străfundul minţii mele? De ce îmi tre saltă inima de fiecare dată când am impresia că-l recunosc pe el? Oare nu se cuvine să-mi pun această întrebare?