- De ce nu apreciem lucrurile frumoase ce ne înconjoară, de ce nu apreciem oamenii care cu adevărat merită acest lucru?! De ce ne cufundăm în gânduri şi întrebări stupide şi nu trăim clipa? De ce preferăm răul şi nu binele?
- Hei, opreşte-te!! parcă eşti un copil în căutarea răspunsurilor a mii de întrebări... Ai face bine să înţelegi odată pentru totdeauna că viaţa nu ne-a fost dată ca s-o înţelegem, ci să o trăim. Ai face bine să nu te astepţi la nimic din partea nimănui, ai face bine să nu visezi la nimic...binele nu există iar răul este pretutindeni.
Cam asta te-ar învăţa o persoană dezamăgită, o persoană care a învăţat sau mai bine zis, înţeles că încrederea nu ar trebui s-o încredinteze nimănui. Sufletul nostru este ca un burete, absorbe tot. Când oamenii se hrănesc din mâna celuilailalt, când trăiesc realitatea, doar in doi ajung să simtă gustul amar al dezamăgirii. Nu mă întreba de ce, nu am răspuns...
Domnule Dezamăgire,
Mi s-a spus că alţii ar da orice să poată să te facă să zâmbeşti ...
Cu drag, Domnişoara Speranţă.
Tu, Mădălina dragă! :)
Autoarea .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu