3 AM

Am un vis, acest vis începe cu o rază de soare, în fiecare dimineaţă alături de chipul tău de înger. Zâmbesc atunci când te găsesc lângă buzele mele, râd când îmi amintesc de... şi totul mi se pare o poveste nesfârşită. Cred că o să înceapă o noua etapă în viaţa mea... Am o viaţă? Am un suflet? Mai degrabă aş crede că sunt un suflet, unul plin de sentimente, de fericire împletită cu tristeţe. Cine spune că nu există minuni, clar nu îşi cunoaşte rolul pe pământ, clar nu ştie de ce există. Priveşte stelele alături de cineva drag, observă feţele zâmbitoare ale copiilor, fluturii, curcubeul, miroase ploaia, simte vântul, aleargă prin iarbă... luptă pentru visele tale şi o sa trăieşti minunile!

If love is the answer, could you please rephrase the question?

I realized I am always waiting for something. It doesn't matter for how long or because of what, I just wait. And I don't stand there without doing nothing, but somewhere inside my conscience I'm sure that there can be more and there's never 'perfect' so I remain waiting. Waiting for my hair to grow, or the school to end, waiting for summer, waiting for a movie to be released, for the phone to ring... And I'm always gonna wait for more to happen and I will never be grateful for the things that are already happening or things that do not need to be waited for. And I will blame time for being a cheater and not letting me be pleased with anything. I will blame 'him' for letting things change on and on, for giving me only variables and never a constant. I need a constant in my equation.